FIN¹, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, plăcut la aspect, gingas. ♦ (Despre ţesături) Foarte subţire (si străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce priveste materialul si execuţia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simţ sau simţuri) care percepe cele mai mici nuanţe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. - Din fr. fin.
Sursă : DEX'98 (36996)  - Shuryk

FIN², -Ă, fini, -e, s.m. si f. Persoană considerată în raport cu nasii săi (de botez sau de cununie). - Lat. ◊filianus.
Sursă : DEX'98 (40787)  - LauraGellner

Fin ≠ grosolan, vulgar
Sursă : Antonime (70562)  - siveco

FIN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.
Sursă : Sinonime (184111)  - siveco

FIN adj. 1. v. vaporos. 2. mărunt. (Nisip ~; sare ~.) 3. v. selecţionat. 4. v. superior. 5. v. sensibil. 6. v. delicat. 7. v. ales. 8. v. delicat. 9. rafinat, subtil. (Nuanţe ~.)
Sursă : Sinonime (184110)  - siveco

fin adj. m., pl. fini; f. sg. f'ină, pl. f'ine
Sursă : DOR (246245)  - siveco

fin s. m., pl. fini
Sursă : DOR (246246)  - siveco

FIN² ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denotă multă gingăsie; plin de gingăsie. Faţă ~ă. 3) Care se impune prin grosime foarte mică; foarte subţire (si transparent). Pânză ~ă. 4) Care se impune prin calitate foarte bună; de calitate superioară. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtări alese; manierat. 6) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o sensibilitate delicată; caracterizat prin nuanţe subtile. Aluzie ~ă. 7) (despre simţuri) Care vădeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternică. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relaţii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituală deosebită. Observaţie ~ă. /<fr. fin
Sursă : NODEX (334820)  - siveco

FIN¹ ~ă (~i, ~e) m. si f. (în ritualul crestin) Persoană privită în raport cu nasii săi (de botez sau de cununie). /<lat. filianus
Sursă : NODEX (334819)  - siveco